Walton reconstitIn lume au fost raportate si examinate riguros mii de cazuri de asa numite „rapiri OZN” (numite si „intalniri de gradul IV”). Cititorul interesat poate gasi detalii in acest sens si pe site-ul nostru, la pagina de instruire.
Astfel de cazuri exista si in Romania; din pacate ele nu au fost examinate cu instrumentarul folosit in alte tari, iar unele, desi publicate in diferite reviste, ar putea fi chiar falsuri. Dintre cazurile comunicate la ASFAN si examinate de colegii nostri vom reproduce mai jos cateva exemple, folosind relatarile martorilor si discutand pe marginea lor.
Speram ca numarul articolelor din aceasta categorie sa creasca in timp. Rugam in acest sens persoanele care au avut astfel de experiente sa ni se adreseze cu incredere. Din motive lesne de inteles, desi cunoastem identitatea celor in cauza, datele de identificare nu vor fi facute publice, decat in mod exceptional, daca martorul va consimti. 



Legaturile dintre fenomenul OZN si folclor au fost puse in evidenta inca demult, de numerosi ufologi, incepand cu cercetarile lui Jacques Vallée (Passport to Magonia: From Folklore to Flying Saucers, 1969) sau Thomas Ed. Bullard (UFO Abductions: The Measure of a Mistery, 1988). Un caz romanesc interesant din aceasta categorie, in care rapirile OZN se imbina cu elemente ale credintelor populare din zona Maramuresului, este cel al lui D.B.

S-a nascut pe 16 mai 1946 in comuna C.A.Rosetti, din judetul Tulcea. A luat examenul de bacalaureat in 1968 si a absolvit in 1975 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, facultatea de arte decorative, cu specializarea scenografie, profesie pe care a si practicat-o un timp, in cinematografie. La ora actuala traieste in California. Cunosteam pataniile lui mai demult, dar in aprilie 2013 am avut sansa sa am si alte cateva discutii cu el. Redau mai jos in rezumat cele ce mi-a relatat despre straniile sale intalniri.
Intrucat, dupa terminarea liceului in 1968, nu a reusit la prima incercare de admitere la Institutul de Arte Plastice, a ramas in Constanta, unde, pentru a-si imbunatati pregatirea, s-a inscris la Scoala Populara de Arta, institutie care asigura conditii foarte bune, inclusiv modele si indrumare de specialitate.
Locuia in aceasta perioada cu chirie intr-o camaruta separata, fara acces la instalatii sanitare si incalzita cu o sobita cu lemne. Intr-o noapte de iarna, pe la ora 22.00, inainte de a se culca, a iesit cativa pasi in curte sa‑si rezolve o mica necesitate. Era un strat de zapada de circa 20 de centimetri. Dintr-o data, curtea a fost luminata. Intorcand capul a vazut deasupra sa o sursa orbitoare. In clipa urmatoare a simtit ca este ridicat de la sol, plutind tot mai sus. Nu se putea misca dar vedea tot ce era in jur, inclusiv, in curtile alaturate, despartite de garduri inalte, acareturi de care nu avea cunostinta. Intre altele, a zarit pentru prima oara, la vecinul sau, croitor de meserie, un automobil de un tip vechi.
S-a vazut apoi intr-o sala mare „luminata indirect”. Isi amintea ca pe margini erau grile, sugerand instalatii de aer conditionat, iar pe jos dale ca o tabla de sah. Auzea „telepatic” voci, venind de la 3-4 persoane, pe care insa nu le vedea. Parea sa existe un sistem bizar de traducere, manifestat prin faptul ca la fiecare cuvant receptionat simtea o durere ascutita in ceafa, dupa care intelegea sensul cuvantului.

Intr-o zi din 1988, pe antena TV de pe un bloc din apropiere si-a facut aparitia o pasare ciudata. Avea aripi mari „cu niste pene ca de mercur”. Persoanele care au vazut-o s-au speriat de ea caci a scos un sunet infricosator dupa care a zburat transformandu-se intr-un glob de foc ce s-a inaltat cu viteza mare pe cer. Pe timpul acela nu aveai cui sa spui o asemenea intamplare si nu era nici internetul pentru a te informa.
In 2006, intr-o noapte s-a trezit si a vazut un glob de lumina verde, cam cat o minge de handbal, care plutea langa patul sau si scotea un mic zumzait. Dupa cateva clipe a iesit prin zidul de la geam. A trait o spaima mare intrucat nu mai vazuse asa ceva si nu stia cum sa reactioneze... O vreme nu a spus nimanui intamplarea, pentru ca lumea sa nu creada ca a innebunit. Abia peste un timp s-a confesat unor persoane despre care stia ca se ocupa de fenomene paranormale, fara insa a gasi explicatii.
Intr-o alta noapte s-a trezit din somn paralizat, fara sa poata scoate un sunet (fenomen care s-a mai repetat de cateva ori). In plus, a mai trait si spaima ca cineva pleca din patul sau, desi dormea singur in camera. Pur si simplu a simtit pasi pe pat.

In vara lui 1978, Lucian Iordanescu era psiholog si dadea consultatii intr-un cabinet din Mangalia. Alaturi de el se afla si un var – ginecolog de profesie – cu care mai statea la sueta atunci cand nu aveau pacienti. La un moment dat, un prieten comun din Herculane ii suna sa le spuna ca fiica lui – pe care o vom numi Alina – absolventa de Arte, o sa vina la mare intr-o vacanta de cateva zile.
Dupa un consult de rutina, ea merge la Vama Veche unde face plaja singura. Apare un individ de care se indragosteste si care o duce pe un taram miraculos. Aici dupa 9 luni naste un copil, care ii este luat. Ea adoarme si se trezeste pe plaja, noaptea. Se simte rau si a doua zi se duce la cabinetul din Mangalia. Aici ginecologul spune ca Alina are toate semnele nasterii in urma cu 24 de ore.
Intamplarea le-a schimbat radical viata celor trei. Psihologul s-a apucat sa studieze ezoterismul, ginecologul a pus totul pe seama unei minuni divine. Alina, in schimb, a colindat lumea larga pentru a gasi raspunsuri. A fost in Tibet, la samanii din Siberia, la cei din Africa si la cei din Mexic. In prezent locuieste,
se pare, in Canada. Este nemaritata si fara copii. Ba chiar, prietenii din tinerete cred ca dupa intamplarea din '78 nu a mai avut vreodata relatii cu barbati. Dovezi concrete legate de cele intamplate pe plaja de la 2 Mai, in urma 35 de ani – dosare, fotografii, note – nu exista. Se pare ca episodul ar fi fost raportat Securitatii, care ar fi cerut ingroparea lui definitiva. Numai de extraterestri nu le ardea romanilor...
Cazul Alinei seamana foarte mult cu alte intalniri de gradul patru studiate de cercetatori. In iunie 1992, la Massachusetts Institute of Technology s-a tinut o conferinta de 5 zile dedicata exclusiv fenomenului rapirilor. Pe masa conferintei se aflau dosarele a peste 2000 de cazuri. Ele au fost luate la puricat de oamenii de stiinta. Avand in vedere numarul mare de cazuri si asemanarile dintre ele, specialistii in psihiatrie, in frunte cu Psihiatrul John Mack, profesor si fost sef al catedrei de psihiatrie la Harvard Medical School, au luat in calcul si posibilitatea aparitiei unui nou sindrom. Studiul in sine si, mai ales, concluziile trase au fost un soc pentru toata lumea. Toate persoanele rapite au trecut cu brio testele de psihologie si psihiatrie la care au fost supusi, fiind normali, eficienti in activitatea depusa si bine vazuti in societate. Aveau pregatiri diferite, veneau din medii diferite, dar povesteau aceleasi detelii ale unor rapiri. O parte din detalii au fost recuperate prin regresie hipnotica, dar cel putin 30% erau rememorate constient. Desi intre timp cazurile s-au tot inmultit, nimeni nu stie, nici pana azi ce anume se intampla.
Povestea a putut fi urmarita si intr-o emisiune TV de Elena Lasconi, cu comentariile psihologului Lucian Iordanescu si ale lui Dan Farcas