Daca doriti sa raportati o observatie, sau doriti sa participati la activitatile noastre, luati legatura cu noi prin telefoanele: 0774579986, 0723181084, 0745875252, sau la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. Vizitati-ne si pe FACEBOOK  *  BIBLIOTECA ASFAN
Link la circa 450 de articole OZN Conferinta OZN Romania din 10 mai 2014 Doua carti despre fenomenul OZN...
NOUTATI PE SITE:
doua articole importante, trimiteri la alte peste 70 de articole, sase noi aparitii TV, Conferinta OZN la Roma

Corespondenta noastra L.Z. din Germania ne-a trimis o interesanta relatare a unei intalniri OZN, intamplata in vara anului 2014, pilduitoare pentru ceea ce in ufologie se numeste “Factorul OZ”.

Continuam cu cuvintele ei:

“Am avut nevoie de ceva timp ca sa am curajul de a relata aceasta intamplare. Nu stiu daca mai e relevant avand in vedere ca totul s-a petrecut acum 3 ani. Din pacate nu sunt absolut sigura de data la care s-a petrecut, in mod cert era in timpul campionatului mondial, seara, dupa ora 23, ora Germaniei, si la fel de sigur, Germania avea meci. M-am uitat pe graficul acestui campionat si cred ca este vorba de data de 30 Iunie, Germania a avut meci cu Algeria la ora 22:00, ora Germaniei. Stiu sigur ca in acel meci Germania a castigat si ca a fost la o ora tarzie, e singurul care se potriveste. A mai jucat si in 21 iunie cu Ghana la o ora tarzie dar a fost egal. In acel an imi notasem intr-un carnet data la care s-a petrecut aceasta ciudatenie dar l-am pierdut. In afara de sotul meu care a stiut imediat, el era langa mine, n-am mai vorbit cu nimeni cel putin un an despre ceea ce am vazut. Imi era teama, nu stiu exact de cine, de ceea ce am vazut sau... nu pot sa explic. Dar aveam impresia ca daca vorbesc in mod sigur nu va fi ok pt mine, e o stare de spirit pe care nu am inteles-o si nici acum nu am vreo explicatie. Insa simteam cumva ca daca vorbesc acel ceva va afla…

Acum 3 ani, in martie, ne-am mutat in Leverkusen, oras situat langa orasul Köln. Am inchiriat un apartament situat la etajul 4 al unui bloc dintr-un cartier al Leverkusenului numit Alkenrath. Si acum locuim tot in acelasi apartament. La data la care s-au petrecut cele ce urmeaza sa va relatez inca ne lipseau multe lucruri din casa, eram doar de cateva luni mutati si mai trebuiau multe sa cumparam, inca nu aveam televizor. Sotul meu fiind un fan al fotbalului urmarea campionatul mondial transmis pe internet de catre romani, laptop aveam. Problema era ca nu prea functiona transmisia romanilor, nu cred ca a reusit sa vada vreun meci de la inceput pana la sfarsit, transmisia se bloca mereu. Fiind un mare fan de cand se stie al echipei Germaniei, in acea seara voia sa vada neaparat meciul insa ca de fiecare data transmisia se bloca mereu si pana la urma, furios, a renuntat cand nu mai erau decat cateva zeci de minute, poate 20 sau ceva mai mult. Era tarziu si am decis sa ne punem sa dormim. Desi eu nu sunt un mare fan al fotbalului, starea lui de spirit cand urmareste meciuri importante pt el mi se transmite si mie deci si eu eram curioasa sa stiu daca Germania pierde sau castiga. Am stins lumina, se vedea doar lumina lunii, aveam doar o perdea transparenta la geam si eram atenta la zgomotele de afara. Asta pt ca nemtii urmaresc cu mic cu mare in special meciurile echipei lor, sunt mari patrioti si in timpul campionatelor arboreaza la toate geamurile, pe balcoane, la masini etc, steagul Germaniei. Mai mult decat atat, se aduna pe terase, la baruri, in mici piatete unde se instaleaza monitoare pt a urmari impreuna meciurile. in concuzie, se manifesta mult mai zgomotos decat romanii, egal ca urmaresc meciul de acasa sau din alta parte. Chiar si vecinii de la 3, desi oameni in varsta si foarte linistiti, in serile in care Germania avea meci faceau galerie ca sa zic asa, se auzea pana la noi. In apropiere de blocul nostru este si un restaurant unde se adunau pe terasa multi oameni sa urmareasca meciurile, instalasera proprietarii un tv imens cu aceasta ocazie. De obicei se auzeau pana la noi strigatele si exclamatiile celor aflati acolo. Iar daca Germania castiga meciul, pe strazi era o nebunie, strigate, cantece, claxoane. Cu alte cuvinte, la acea ora aproape nimeni nu dormea, cu mic cu mare urmareau meciul si pe afara era foarte multa lume.

In seara cu pricina cred ca vecinii nostri nu erau acasa, nu se auzea niciun zgomot si ca niciodata era foarte multa liniste. Am tot ascultat sa prind vreun strigat, aveam vecini care de cate ori marca Germania, ieseau pe balcon si strigau. La un moment dat fiindca tot nu auzeam nimic si considerand ca meciul ar fi trebuit sa se fi incheiat m-am ridicat sa ma uit pe geam, patul era chiar sub geam atunci, era suficient sa ma ridic in genunchi. De la geamul nostru restaurantul cu pricina nu se vede decat partial din cauza unui alt bloc si a copacilor; insa se vede suficient ca sa stiu daca e deschis. Pret de cateva minute m-am tot uitat in directia restaurantului si pe strada sa vad daca prind vreo miscare. N-am vazut si auzit nimic, putin contrariata pt ca meciul trebuia sa se fi incheiat, eram pe punctul de a ma intinde inapoi in pat. Am vazut si acum ca de fapt la acel meci au existat prelungiri, de asta a durat atat. In momentul in care voiam sa ma intorc mi-am ridicat ochii spre cer si am ramas stana de piatra, sa spun ca am ramas blocata e prea putin. In loc sa vad cer, nori... in fata mea se afla ceva imens, o chestie mai mare decat 3 blocuri la un loc, avea o forma aproximativ rotunda si plutea deasupra cartierului la o altitudine foarte joasa, parea ca noi suntem dedesubt dar totusi se afla putin mai in fata, la vreo 200 sau 300 deasupra copacilor si cladirilor. In primul moment am avut impresia ca sunt teleportata dintr-o data intr-o alta lume, incapabila de a avea vreun sentiment sau vreo reactie, am trait un blocaj total pe toate planurile. In momentul in care am realizat si voiam sa il strig pe sotul sa se intoarca sa vada si el, el statea cu spatele catre geam, obiectul de parca ar fi realizat ca il vad a disparut, in sensul ca nu am reusit sa vad decat intr-o fractiune de secunda ca un fel de fulger subtire ce s-a ridicat si a disparut in spatele norilor. Atunci a existat o clipa in care mi-am pus intrebarea daca sunt treaza sau ce e cu mine.

Dar sa revin la acel obiect, l-am avut in fata ochilor extrem de putin timp, nu am reusit sa il analizez bine insa stiu sigur ca plutea cumva oblic deasupra copacilor si ca materialul din care era facut nu l-am mai vazut in viata mea plus ca nici culoarea nu am reusit sa o retin, extrem de ciudat. Imediat dupa, incercand sa inteleg ce am vazut si tot nu reuseam sa fiu sigura ce culoare avea obiectul desi il vazusem extrem de clar, nu era ceata si undeva in lateral se vedea si luna, era foarte bine luminat cerul. mi se parea ca totusi ar fi fost gri dar la fel de bine putea sa fi avut si culoarea visiniu inchis. In schimb sunt foarte sigura de forma lui, era aproape ca o farfurie cu partea mai bombata in jos si desi nu pot sa reproduc sub nicio forma sunt la fel de sigura ca avea imprimat cu o culoare mult mai inchisa niste modele simetrice subtiri ce puteau sa fie litere, cifre sau pur si simplu un desen. Obiectul nu avea lumini proprii, materialul din care era facut se vedea foarte clar desi nu emitea lumina, mi-a dat senzatia ca nu dorea sa fie vazut. In locul prin care a disparut in spatele norilor a ramas pt cateva minute o gaura, in prima parte perfect rotunda apoi incet incet si-a pierdut forma si apoi a s-a inchis la loc iar putin mai la dreapta se vedeau in spatele norilor ca niste explozii de lumina pt o scurta perioada apoi nu s-a mai vazut nimic… Atat locul prin care a disparut in spatele norilor cat si acele lumini le-a vazut si sotul meu, intre timp il chemasem sa vada. Pe toata aceasta perioada si el fusese treaz, atat doar ca era intors cu spatele la geam, nu sunt sigura dar in momentul in care ma ridicasem cred ca si am vorbit cu el de faptul ca vreau sa vad ce se intampla afara si ca de ce nu se aude nimic, meciul trebuia sa fie incheiat. La scurt timp dupa ce i-am relatat socata toata intamplarea, am auzit in sfarsit strigate si claxoane, semn ca meciul s-a incheiat si ca Germania a castigat. Ceea ce nu pot intelege este faptul ca la cata lume se afla pe afara sa urmareasca meciul si la cat de mare a fost acel obiect e aproape imposibil sa nu il mai fi vazut si alte persoane. E drept ca la acea vreme vorbeam destul de prost germana si nu puteam sa urmaresc stirile sau anumite site-uri specializate in acest domeniu, nu le stiu nici acum. Deci nici acum nu stiu daca doar eu am vazut sau exista si alte persoane. Extrem de interesant este si faptul ca desi perdeaua de nori a fost afectata de trecerea acelui obiect, copacii au ramas la fel de nemiscati, nu batea deloc vant atunci, deci atmosfera nu a fost deloc afectata de viteza de miscare a acelui obiect si nici nu s-a auzit vreun zgomot.

Dupa, sotul meu a glumit spunand ca au venit extraterestrii sa vada cum isi sustin nemtii echipa de fotbal. Noi doi, credem ca exista ceva mai mult decat ni se spune, in acest vast univers e imposibil sa fim noi singuri si cei mai evoluati, la cat de imperfecta e specia umana nu se poate ca acest univers atat de perfect sa nu fi dat si fiinte mult mai perfecte ca noi, deci dupa parerea noastra totul e posibil in orice directie. Va spun asta ca sa stiti si cu cine aveti de a face. In alta ordine de idei, pana in seara in care am vazut acel obiect nu am stiut si nici nu am citit relatari despre obiecte neidentificate atat de mari. Mai citisem eu sporadic anumite intamplari dar nicio relatare nu semana cu cele ce am vazut eu si nici acum desi am tot cautat si am citit multe intamplari nu am gasit nimic in comun in afara de faptul ca mai sunt oameni care au vazut obiecte neidentificate foarte mari. Daca mai aveti nevoie de anumite clarificari ma gasiti oricand la aceasta adresa de mail insa sub nicio forma nu doresc sa dati publicitatii numele meu. Desi au trecut 3 ani de atunci, am decis ca poate totusi trebuie sa relatez si eu ce am vazut, eram perfect treaza din toate punctele de vedere si sunt absolut sigura de ceea ce am vazut.

In urmatoarea scrisoare, martora a continuat:

As vrea sa mai adaug ceva: materialul din care era construit obiectul parea extrem de brut chiar greu as putea spune, in niciun caz nu parea invaluit in gaze, lumini, aburi sau alte substante gazoase sau de alta natura si referindu-ma la starea mea in momentul in care l-am vazut as putea spune totusi ca am trait o stare de... e greu de explicat dar totusi cred ca... a fost o stare de prostie absoluta. Desi, ma repet, eu credeam de dinainte ca exista tot felul de fenomene inexplicabile si normal ca mi-ar fi placut sa am o dovada, in momentul in care am avut dovada ca sa zic asa, nu am simtit nicidecum asta ca o revelatie; dupa da, dupa am simitit frica si am realizat ca am pt mine personal o dovada (insa nu stiu ce fel de dovada si la ce anume). Dar in acel moment m-am simtit total incapabila de a mai judeca ceva, nici macar frica nu am simtit (de obicei o femeie tipa, urla la o situatie socanta). In cazul in care considerati ca totusi e de publicat aceasta experienta, puteti folosi initialele L Z dar nimic mai mult despre mine”.

Factorul OZ este un termen introdus in 1983 de autoarea britanica Jeny Randles. El desemnează o stare speciala a unei intalniri OZN, in care se lasa o liniste stranie, vantul se opreste, nu se mai aud pasarile ori latraturile, agitatia obisnuita a oamenilor si a masinilor dispare brusc, strazile par pustii. Martorul are impresia ca a fost transportat, pentru scurt timp, intr-un soi de realitate modificata, intr-o tara miraculoasa, ca cea a vrăjitorului din OZ. Concomitent, martorul vede si lucruri invizibile pentru altii. Uneori se pare ca exista si o incetinire a vitezei de scurgere a timpului. Exista relativ multe asemenea istorii.
Joomla templates by a4joomla