După 10 aprilie 2011 s-au facut în mass media multe comentarii eronate şi contradictorii privind un memoriu FBI, din 1950, privind trei OZN-uri discoidale pretins prăbuşite în New Mexico (SUA). Deşi între timp lucrurile s-au mai limpezit, cred că sunt încă binevenite câteva precizări.
FBI (Federal Bureau of Investigation) este poliţia federală a SUA. Sarcina ei este să investigheze şi să sancţioneze orice încălcare a legislaţiei federale americane, ori prăbuşirea unei aeronave, probabil străine, care a încălcat spaţiul aerian naţional, întrunea aceste condiţii. Memoriul, datat 22 martie 1950 şi adresat directorului FBI nu era un fals – asa cum au afirmat unii în grabă – ci un document autentic. El dovedeşte nu doar faptul că oficialităţile acceptau fenomenul OZN ca real şi manifest, ci şi pe acela că el stârnea preocupări şi chiar patimi la nivelurile cele mai înalte din armata şi administraţia SUA.
Se mai ştie, din alte surse, că în perioada aceea Edgar Hoover, faimosul director al FBI, era extrem de frustrat întrucât avea convingerea că Air Force deţinea dovezi privind OZN-uri prăbuşite, dovezi pe care nu voia să le pună la dispozitia FBI. În acest context, un agent FBI (pe nume Gui Hottel) raportează că a aflat de la un agent Air Force despre prăbuşirile menţionate, ca şi de faptul că OZN-urile aveau diametrul de 15 metri fiecare şi conţineau cadavrele unor nepământeni înalţi de 90 centimetri. Navele s-ar fi prăbuşit din cauză că un radar foarte puternic din zonă a dereglat sistemul lor de ghidare etc...


Pe 23 aprilie 2011 media mondială a difuzat ştirea că NSA (National Security Agency) deţine mesaje primite de la civilizaţii extraterestre, prin programul SETI, şi a elaborat algoritmi pentru descifrarea acestor mesaje. S-a comentat că „acest document confirmă nu doar existenţa extratereştrilor, dar şi faptul că guvernul SUA a recepţionat transmisii de la o civilizaţie din afara sistemului nostru solar.

NSA (National Security Agency), organism înfiinţat în 1949 şi aflat în subordinea Departementului Apărării al SUA, are rolul de a monitoriza comunicaţiile care ar putea afecta securitatea SUA, putând asculta, înregistra şi descifra practic orice convorbire, din orice colţ al lumii. În acest scop, agenţia dispune de sateliţi de spionaj şi sisteme computerizate de decodificare a mesajelor.
Impactul mediatic actual a fost cauzat de faptul că o asemenea agenţie este interesată, iată, de civilizaţiile extraterestre.

NSA a listat acum pe internet un număr de documente desecretizate. Între acestea 42 dosare erau legate de fenomenul OZN. Ca şi în cazul FBI, majoritatea acestor documente nu au fost desecretizate cu această ocazie ci cu mult timp înainte.


Aeroportul international Gardermoen situat la 48 km. nord de Oslo, este principalul aeroport al capitalei Norvegiei, al doilea cel mai important aeroport din tarile nordice si al saselea din Europa. In 2010 pe aici au trecut 19 milioane de pasageri. In ziua de joi 24 martie 2011, intre orele 16.00 si 17.30 aeroportul a fost inchis datorita unui OZN care stationa la 2400 metri altitudine, exact in calea avioanelor care aterizau. A fost o perturbare majora care a buimacit oficialitatile.

Obiectul a fost vazut prima data de membrii echipajului unui avion SAS, Boeing 737, in zbor de la Frankfurt spre Oslo. Era o vreme ideala, cu o buna vizibilitate; avionul zbura de-a lungul malului vestic al fiordului Oslo. Erau deasupra orasului Sandvika, la mai putin de 60 de kilometri de punctul de aterizare, cand capitanul Johan Kylborn a vazut ceva neasteptat. Asa cum a declarat, „Sunt sigur ca era un soi de aparat de zbor. Avea aripi si cred ca era un planor, un deltaplan sau un avion ultrausor, dar mi-e greu sa spun mai mult”. Obiectul era verzui si reflecta lumina soarelui. Dar indiferent ce era, nu avea ce cauta aici, exact in calea lor, ceva mai jos, blocand aterizarea.

Capitanul a luat legatura cu controlul zborurilor, intreband ce ar putea fi. I s-a raspuns ca nu este niciun avion in zona. S-a incercat un contact radio cu presupusul pilot al obiectului, fara niciun rezultat. Singurul mod in care Boeing-ul a putut ateriza pe aeroportul din Oslo a fost schimbarea planului de zbor. Avionul s-a indreptat spre nord-vest de Oslo, intorcandu-se apoi spre sud si aterizand astfel.


Brigadierul în retragere Socrates da Costa Monteiro a ocupat poziţii înalte în ierarhia forţelor aeriene din Brazilia, iar între 1990 şi 1992 a fost ministru al aeronauticii. În calitatea sa de comandant al Cindacta I (centru integrat de apărare aeriană şi control al traficului aerian) Monteiro a fost mult timp responsabil cu semnalările OZN pe toată Brazilia, dar în special pentru partea centrală şi de sud-est. În revista braziliană UFO a apărut în aprilie 2010 un interviu exclusiv luat de A. J. Gevaerd, redactor al revistei, in care Monteiro a comentat documentele militare recent desecretizate privind spectaculoase incidente OZN in aceasta tara.

În interviu Monteiro a reamintit câteva întâmplări din experienţa sa personală, când el şi colegii săi s-au întâlnit cu fenomene inexplicabile, cum ar fi lumini care au urmărit avionul în care zburau. Dar nu putea afirma că acestea au fost de natură extraterestră, deoarece nu avea nicio dovadă în acest sens. Tocmai de aceea numea pe atunci „anomalii electronice” toate aceste fenomene aeriene pentru care nu avea explicaţii.


Aşa cum scria Wang Qianyuanxue în, People's Daily Online, Wang Sichao, un cercetător şi astronom planetar la Observatorul Hills Purple al Academiei Chineze de Ştiinţe, a declarat că el crede in existenta fiintelor extraterestre şi în faptul că OZN-urile lor au capacitatea de a vizita pământul nostru. Totuşi, el nu este de acord cu omul de ştiinţă britanic Stephen Hawking, care consideră că o întâlnire cu extratereştrii ar însemna un dezastru pentru fiinţele umane.

Wang, care a desfăşurat o activitate de observare astronomică timp de 39 de ani, şi-a exprimat public opinia sa pe 23 august 2010, la un forum stiinţific care a avut loc în Guangzhou.

Wang a constatat că în spaţiul circumterestru, între înălţimile de 130 km şi 1500 km, apar foarte des OZN-uri. Ele zboară cu o viteză mult mai mică decât prima viteză cosmică, de pildă 0,29 km pe secundă, la o înălţime de 1460 km, timp de 25 de minute. Acest comportament se poate explica în opinia sa doar dacă OZN-urile posedă capacităţi antigravitaţionale, întrucât altminteri ar trebui să cadă pe Pământ.

Wang şi-a susţinut argumentaţia prin consideraţii de astronomie sferică şi de mecanică, dar şi pe baza experienţei sale îndelungate la observatorul de la Purple Hills, ca şi pe analiza cantitativă a unor evenimente OZN semnificative.


Pe 28 februarie 2011 s-a anuntat ca Arhivele Nationale ale Regatului Unit au desecretizat si au facut publice un nou lot, cuprinzand alte 35 de fisiere, cu 8500 de documente, privind fenomenul OZN. Este continuarea unui proces inceput acum trei ani si care se va incheia, previzibil, in 2012.
Documentele acopera un interval de 60 de ani, din 1950 pana aproape de zilele noastre. Ele includ materiale produse de Ministerul Apararii, Ministerul de Externe si pentru Commowealth, Ministerul de Interne si de Natiunile Unite.

Evenimentul a avut un efect extraordinar. In cateva zile de la lansare documentele au fost descarcate de 2,8 milioane de vizitatori ai site-ului. Televiziuni britanice precum BBC News, Sky, ITV, ca si din alte tari au comentat documentele. Acelasi interes a fost manifestat de radio sau de presa scrisa.

Multe discutii a produs faptul ca o colectie de Informatii Militare, fisiere care acopera perioada 1980-1982 (inclusiv cele privitoare la celebrul incident privind atrizarea unui OZN in padurea Rendlesham) au fost distruse, in conditiile in care fisiere de anii din jur au supravietuit.


Scepticii privind presupusele conspiratii secrete OZN au jubilat cand au constatat ca in ciuda cantitatilor masive de documente facute publice prin Wikileaks, nu s-a gasit nici macar o singura aluzie la contacte ale guvernului Statelor Unite cu OZN-uri sau extraterestri, in ciuda unor legende care circula de zeci de ani in acest sens.

Cand in noiembrie 2010 au fost facute publice alte 250000 documente guvernamentale americane, mergand inapoi pana in 1960, Julian Assange a declarat ca Wikileaks este afectat de ceea ce el a descris drept „niste ciudati” care cautau o dovada care sa le confirme convingerile legate de OZN-uri. Ei au fost foarte nemultumiti de una dintre regulile Wikileaks, care prevedea sa fie acceptate doar documentele de buna credinta, nu si cele fabricate, ceea ce elimina falsurile evidente, privind cooperarea intre guvern si extraterestrii. Pana una-alta, multumita amatorilor
de OZN-uri, au fost facute cautari dupa cuvinte cheie precum „vizitatori” sau „ofiteri - extraterestrii”, fara vreun rezultat.


 

Investigatorul OZN din Ucraina Dr. Anton A. Anfalov a fost socotit in occident, ani de zile, cel mai bun specialist in materie de OZN-uri prabusite in „lagarul socialist”, ca si in materie de colaborari ale autoritatilor sovietice, apoi ruse, cu extraterestrii, eventual in baze subterane asemanatoare celor din SUA. Anfalov afirma ca informatiile sale provin din surse “de mare incredere”: cercetatori, militari, functionari guvernamentali aflati dincolo de orice dubiu. Anton Anfalov si-a retras afirmatiile sale in decembrie 2009.

Anfalov stia, de pilda, ca la unitatea militara 25840 de la Odintovo, langa Moscova si la unitatea militara 73790, aflata langa Jitkur, pe cel de al 4‑lea poligon central de testare Kapustin Yar, ar exista laboratoare echivalente celor americane de la “Aria 51” sau Dulce, cu vehicule extraterestre capturate, dintre care unele functionale, cu omuleti morti sau vii etc. Anfalov mai oferea si codul si localizarea altor noua unitati militare implicate, ca si numele unor proiecte sovietice vizand OZN-urile: Setka AN, Setka MO (intre 1978 si 1984), Galaxy MO, Galaxy AN (1984-86), Horizon MO, Horizon AN (1986-1990) si Tread1, Tread2, Tread3 (in anii nouazeci). Un document existent in cadrul acestui al treilea proiect ar fi continut informatiile pe care le aveau rusii privitor la prabusirea de la Roswell si la organizatia MJ-12.


Astronautii sunt in general foarte rezervati in declaratii privind OZN-urile. Exista totusi si exceptii. Dupa ce Edgar Mitchell a declarat in mai multe randuri nu doar ca fenomenul OZN este real ci ca el reprezinta manifestari ale unor vizite extraterestre, iata ca si unii cosmonauti rusi au decis sa-si spuna parerea in acest sens.

Dr. Edgar Mitchell a fost cel de al saselea pamantean care a pus piciorul pe Luna.
El admitea, inca in 1991, ca “se cunoaste mult mai mult in materie de investigatii extraterestre decat s-a pus la dispozitia publicului”, iar in 1996 declara “Am avut ocazia sa discut cu persoane din trei tari diferite, care pretind ca, in timpul exercitarii atributiilor de serviciu, s-au intalnit cu extraterestri”. Intrebat, in continuare ce parere are el insusi despre dovezile vizitelor extraterestrilor pe Terra, Mitchell a spus: “Din cate inteleg, din experienta pe care o am si din ceea ce am vazut cu ochii mei, cred ca exista dovezi foarte puternice in acest sens si parti mari din acestea sunt tinute secret”.

In iulie 2008 Mitchell a surprins din nou, afirmand ca prabusirea unui OZN la Roswell, in 1947, s-a intamplat cu adevarat, iar guvernul SUA ascunde ce anume stie in acest sens. Mitchell povestea ca fiind crescut in zona Roswell, mai multi contemporani ai evenimentelor, ca si militari ori persoane din domeniul informatiilor, care erau sub juraminte severe, au dorit sa i se confeseze inainte de moarte, pentru a-si usura constiinta. Acestia i-au spus ca „prabusirea unei nave spatiale in apropiere de Roswell a fost un eveniment real”, iar majoritatea informatiilor care se vehiculeaza – chiar daca nu toate – erau autentice: „ca au fost recuperate corpuri, ca unele fiinte erau vii, ca nu erau din aceasta lume”. Acestea fapte au fost raportate si au aparut in ziarul Roswell Daily Record, iar ziua urmatoare au fost negate oficial, inlocuite cu o istorie inventata, despre un balon meteorologic si alte non-sensuri.


Joomla templates by a4joomla