Pe 12 iulie 2012, guvernul Regatului Unit a facut publica cea de a noua transa de fisiere OZN. Acestea puteau fi accesate imediat pe pagina OZN a Arhivelor Nationale. Din 2008, de cand documentele britanice OZN au inceput sa fie desecretizate, au fost facute publice, in total, 178 dosare, iar cu a noua transa, numarul de pagini disponibile a ajuns la 50.000.

Jurnalistul de investigatie Dr. David Clarke a comentat, cu aceasta ocazie, informatiile mai interesante din proaspetele documente, comentarii din care spicuim cateva in cele ce urmeaza.

Printre cele 25 de fisiere, continand 6700 de pagini, devenite disponibile acum, se gaseste o informare a Ministerului Apararii, din 1998, catre fostul prim ministru Tony Blair, privind cererile de desecretizare a informatiilor despre observatiile OZN. Exista si o scrisoare a ufologului Nick Redfern, catre primul ministru, urgentand sa faca publice „multele si variatele rapoarte OZN” pe care guvernul le-a colectat de la al Doilea Razboi Mondial incoace. O data cu intrarea in vigoare a legii accesului la informatii, cererile de acest fel s-au inmultit, intre ele remarcandu-se cele ale lui David Clarke, care timp de zece ani a devenit unul dintre cei mai „persistenti corespondenti” ai Ministerului Apararii, completand, in calitatea sa de jurnalist de investigatie, cate o astfel de cerere in fiecare saptamana, majoritatea acestora concentrate pe cazurile OZN care prezentau interes public maxim. In cele din urma el a fost invitat la sediul central al Ministerului Apararii, unde a discutat cu persoane oficiale modalitatile de investigare a observatiilor OZN si planurile de desecretizare a documentelor. Din minutele discutiilor avute in 2004, acum disponibile, reiese ca, inca de atunci, Ministerul Apararii pregatea mutarea inregistrarilor catre o arhiva publica, intr-o maniera asemanatoare celei produse in Statele Unite in 1970. Astfel, nu a fost o surpriza ca, la putin timp dupa aceasta, s-a luat decizia de a transfera toate fisierele, care intre timp nu fusesera distruse, la Arhivele Nationale din cartierul Kew al zonei metropolitane londoneze. Acest proces a fost insotit, in 2009, de un anunt conform caruia Ministerul Apararii nu va mai primi rapoarte OZN.


Chiar si instructiunile Air Force AFI 10-206, in vigoare la inceputul anului 2011 contineau reglemetari clare privind raportarile de OZN-uri. Cand o agentie de stiri a cerut explicatii, instructiunile au fost revizuite si referirile la OZN-uri eliminate. Explicatia oficiala? De OZN-uri se ocupa de fapt NORAD.

Este de notorietate ca Air Force si alte structuri militare si de informatii americane au declarat in repetate randuri ca nu au „niciun interes” in fenomenul OZN si ca guvernul SUA a oprit toate investigatiile privind acest fenomen la inchiderea in 1969 a proiectului „Blue Book” al Air Force. Atunci s-a mai spus ca, dupa 22 ani de studii, oficialii militari si expertii academici au stabilit ca OZN-urile nu sunt vizitatori extraterestri, nici aeronave avansate tehnologic si nici nu prezinta o amenintare la adresa securitatii nationale. Dupa acest moment, ori de cate ori problema a fost repusa pe tapet, s-a raspuns ca „nu s-a intamplat nimic ce ar putea sustine reluarea investigatiilor OZN de catre Air Force”. Totusi, documentele desecretizate pe parcurs arata ca raportarea observatiilor OZN a continuat, discret, in toata perioada scursa de atunci.


Ufologul Tony Bragalia si-a propus sa faca lumina in afirmatiile conform carora resturile presupusei prabusiri a unui OZN la Roswell, în 1947, ar fi fost predate industriei militare americane, care a reusit sa reproduca o parte din ele, prin „retroinginerie”, obtinand astfel un avantaj asupra sovieticilor.

Afirmatii in acest sens au fost incluse si in mai multe carti, intre care in „Dupa Roswell” (1997) de Philip Corso si in „Area 51” (2011) de Annie Jacobsen.

Martorii de la Roswell afirmau, intre altele, ca au strans de pe teren fragmente metalice extraordinar de subtiri si usoare, care daca erau indoite reveneau apoi fara nicio urma la forma avuta anterior. Aceste resturi se pare ca au fost expediate la baza Wright Patterson (in legendarul „Hangar 18”).

Ufologul Tony Bragalia a efectuat o investigatie minutioasa in acest sens, concentrandu-se asupra unui aliaj metalic nichel-titan numit „nitinol” care are proprietatile atribuite obiectelor recuperate din prabusire. S-a intrebat daca nu cumva acest metal „cu memorie” a fost cules la Roswell si „sadit” apoi in industria americana. Urmele presupusei afaceri duceau la Institutul Memorial Battelle. Documentele arata ca, in lunile care au urmat dupa incidentul Roswell, baza Air Force de la Wright Patterson a contactat Institutul Battelle, in vederea unor studii privind metale cu memorie bazate pe aliaje nichel-titan. Aceste studii s-au si realizat, intrucat ele sunt citate in mai multe alte lucrari. Numai ca, atunci cand s-a dorit examinarea lor, s-a spus ca ele nu mai pot fi gasite.


In septembrie 2011, administratia Obama a primit doua petitii, purtand 17000 de semnaturi, cerand intre altele ca Presedintele Statelor Unite sa recunoasca in mod oficial tot ce stie despre prezenta extraterestra pe Pamant si sa transfere imediat in domeniul public toate documentele, apartinand agentiilor si serviciilor militare, relevante in acest sens.

Pe 4 noiembrie 2011, Phil Larson, de la Biroul Casei Albe pentru politica de stiinta si tehnologie, raspundea in scris ca: „nu avem nicio dovada ca ar exista vreun tip de viata in afara planetei noastre sau ca o prezenta extraterestra a contactat sau manipulat vreun membru al rasei umane” si „nu exista informatii credibile care sa sugereze ca s-ar ascunde vreo dovada fata de ochii publicului” in acest sens. Dar usa ramane deschisa pentru eforturile de cautare „a vietii in afara planetei noastre”, incluzand proiectele SETI de ascultare a semnalelor din alte lumi, folosind radiotelescoapele. Larson mai mentiona si misiunea Kepler, care cauta planete de tipul Pamantului si viitorul „Mars Science Laboratory”, care va explora geologia planetei rosii cautand si urme de viata.


In urma documentelor militare britanice OZN desecretizate in august 2011 Nick Pope, fost angajat al Ministerului Apararii Regatului Unit, a recunoscut ca a participat la operatii de discreditare si ridiculizare a activitatilor care vizau elucidarea rapoartelor OZN.

Ufologul Nick Pope a condus intre 1991 si 1994, secretariatul 2(a) al statului major al aerului (Air Staff) din Ministerul Apararii al Marii Britanii, secretariat la care se examinau rapoartele privind OZN-urile. Ulterior el a publicat concluziile sale in cartea „Open Skies, Closed Minds” (Ceruri deschise, minti incuiate), aparuta in 1996 si devenita „number one bestseller”.

In documentele militare britanice OZN desecretizate in august 2011 exista 76 de pagini, puternic innegrite de pasajele cenzurate, continand discutiile interne din Ministerul Apararii privind autorizarile pentru aceasta carte. Ele arata cat de stanjenit a fost de fapt ministerul privind decizia lui Pope de a scrie despre OZN-uri, ca si hotararea de a ascunde aceasta stanjeneala. Dupa ce desecretizarea corespondentei, actiune care nu convenea nici lui Pope, fusese respinsa, in mod repetat, in 2003, in 2007 si in 2010, iata ca, in august 2011, paginile au devenit disponibile.


Pe 11 august 2011, Arhivele Nationale ale Regatului Unit au desecretizat alte 34 fisiere ale Ministerului Apararii, privind observatii OZN. Una dintre cele mai importante informatii revelate astfel este recunoasterea faptului ca „lipsa fondurilor si existenta unor prioritati mai importante” au impiedicat studierea detaliata a miilor de rapoarte OZN primite aici, de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial.

Desecretizarea din august 2011 este cea de a opta (si probabil penultima) transa de documente militare britanice privind acest domeniu, in cadrul unui program care a inceput in 2008. In prima luna, curiosii puteau descarca gratuit, de pe net, aceste documente, ulterior percepandu-se o taxa modica. Iata cateva dintre cazurile cuprinse in aceste documente.

In 1992, o persoana a realizat, in satul Calvine din centrul Scotiei, mai multe fotografii color, infatisand un obiect neidentificat in forma de diamant. Imaginile infatiseaza obiectul impreuna cu un avion cu reactie militar RAF Harrier. Atunci s-a suspectat ca ar putea fi vorba de un proiect militar secret american. Imaginile au fost trimise la JARIC pentru o examinare detaliata, dupa care au disparut. Ministerul Apararii afirma azi ca nu poseda documente privind concluziile acestui caz.


Intr-o carte aparuta in mai 2011, jurnalista Annie Jacobsen sustine ca la Roswell s-a prabusit de fapt un OZN creat de nemti, capturat de sovietici, care, la ordinul lui Stalin, l-au trimis la Roswell sa... induca panica in randul americanilor, mimand o invazie extraterestra. Echipajul ar fi fost format din copii de 12-13 ani, desfigurati chirurgical de Dr. Josef Mengele, „ingerul mortii” din lagarul de exterminare de la Auschwitz...

De multi ani nu s-a mai vazut ca o carte cu tematica OZN (fie si partial) sa aiba parte de o popularitate atat de mare ca cea scrisa de jurnalista Annie Jacobsen, intitulata Area 51: An Uncensored History of America’s Top Secret Military Base (Aria 51: O istorie necenzurata a celei mai secrete baze militare americane) si aparuta in mai 2011.

Asa cum am mai scris in episoade anterioare, Aria 51 a fost organizata in anii 50, sub auspiciile Comisiei americane pentru energie atomica, succesoarea Proiectului Manhattan, care utilizase aceeasi locatie pentru teste cu bombe nucleare. Annie Jacobsen, editor contributor la Los Angeles Times Magazine, detaliaza pe baza unor interviuri si documente desecretizate, modul in care CIA, Lockhead si aviatia militara americana au dezvoltat aici avioanele spion U-2 si A-12 „Oxcart”, au supus „retroingineriei” avioane sovietice MIG capturate, au creat dronele utilizate azi in Afganistan sau Pakistan etc. Tot aici, in craterele fostelor explozii atomice, s-au antrenat si astronautii misiunilor lunare Apollo.


triunghi frigolitPe data de 25 iulie 2011 s-a aflat ca una dintre cele mai spectaculoase fotografii OZN triunghiulare, emblema faimosului val belgian din 1989-1990, este de fapt un fals.  


Din noiembrie 1989 pana in primavara anului 1990 in Belgia s-a semnalat un „val” de observatii OZN. Oficialitatile au primit atunci mai multe mii de rapoarte; s-au realizat numeroase fotografii si inregistrari video, spectaculoase si autentificate de specialisti. Obiectele au fost vazute, repetate ori, si pe radarele militare. In aceste rapoarte revin aceleasi detalii, dar si variatiile firesti in astfel de cazuri. Unii spuneau ca obiectul vazut era triunghiular, altii au vazut un romb sau o “aripa zburatoare”, cu anvergura de 15 metri, 30 metri, sau chiar mai mare.

Obiectul zbura la joasa inaltime, stationa intr-un punct, se intorcea in loc, se inclina, dupa care se departa cu o viteza fantastica, toate acestea fara niciun zgomot. Cand trecea deasupra unui automobil, acestuia i se deconecta instalatia electrica, totul revenind la normal cand obiectul se indeparta.


Pe 21 august 2011, a decedat Budd Hopkins, cel mai prolific explorator ai fenomenului rapirilor OZN.

El a fost la origine un artist din New-York, ale carui picturi si sculpturi pot fi admirate la Galeriile Guggenheim si in alte muzee. Initial el ajutase un prieten, care avusese aparent o rapire, indrumandu-l catre psihiatri care cunosteau tehnica regresiei hipnotice. Ulterior Budd Hopkins a invatat el insusi sa aplice aceasta tehnica in presupuse rapiri. Cele aflate astfel le-a rezumat in 1981, in cartea Missing Time („lacuna de timp”). Reactia publicului a fost prompta si concretizata in scrisori de la 400 de persoane care aveau impresia ca au trait un incident asemanator. Din aceste scrisori Hopkins isi va selectiona viitoarele sale cazuri. Va urma cartea Intruders: The Incredible Visitations at Copley Woods (1987), in care apar elemente noi, intre care faptul ca majoritatea rapirilor incep in jurul varstei de 5-6 ani, ca o rapire este urmata in cursul vietii de numeroase altele si ca, aparent, familii intregi au fost si continua sa fie urmarite astfel generatie dupa generatie. A treia sa carte, Witnessed: The True Story of the Brooklyn Bridge UFO Abductions (1996) este consacrata in intregime unui singur caz, foarte complex cel al Lindei Cortille, intamplat la New York in 1989. La moartea sa, Hopkins avea cu mult peste 1000 de cazuri examinate, dintre care 700 posibile rapiri.


Joomla templates by a4joomla