Daca doriti sa raportati o observatie, sau doriti sa participati la activitatile noastre, luati legatura cu noi prin telefoanele: 0774579986, 0723181084, 0745875252, sau la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. Vizitati-ne si pe FACEBOOK
Link la circa 450 de articole OZN Conferinta OZN Romania din 10 mai 2014 Doua carti despre fenomenul OZN...
NOUTATI PE SITE:
doua articole importante, trimiteri la alte peste 70 de articole, sase noi aparitii TV, Conferinta OZN la Roma

Pe 11 august 2011, Arhivele Nationale ale Regatului Unit au desecretizat alte 34 fisiere ale Ministerului Apararii, privind observatii OZN. Una dintre cele mai importante informatii revelate astfel este recunoasterea faptului ca „lipsa fondurilor si existenta unor prioritati mai importante” au impiedicat studierea detaliata a miilor de rapoarte OZN primite aici, de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial.

Desecretizarea din august 2011 este cea de a opta (si probabil penultima) transa de documente militare britanice privind acest domeniu, in cadrul unui program care a inceput in 2008. In prima luna, curiosii puteau descarca gratuit, de pe net, aceste documente, ulterior percepandu-se o taxa modica. Iata cateva dintre cazurile cuprinse in aceste documente.

In 1992, o persoana a realizat, in satul Calvine din centrul Scotiei, mai multe fotografii color, infatisand un obiect neidentificat in forma de diamant. Imaginile infatiseaza obiectul impreuna cu un avion cu reactie militar RAF Harrier. Atunci s-a suspectat ca ar putea fi vorba de un proiect militar secret american. Imaginile au fost trimise la JARIC pentru o examinare detaliata, dupa care au disparut. Ministerul Apararii afirma azi ca nu poseda documente privind concluziile acestui caz.


Intr-o carte aparuta in mai 2011, jurnalista Annie Jacobsen sustine ca la Roswell s-a prabusit de fapt un OZN creat de nemti, capturat de sovietici, care, la ordinul lui Stalin, l-au trimis la Roswell sa... induca panica in randul americanilor, mimand o invazie extraterestra. Echipajul ar fi fost format din copii de 12-13 ani, desfigurati chirurgical de Dr. Josef Mengele, „ingerul mortii” din lagarul de exterminare de la Auschwitz...

De multi ani nu s-a mai vazut ca o carte cu tematica OZN (fie si partial) sa aiba parte de o popularitate atat de mare ca cea scrisa de jurnalista Annie Jacobsen, intitulata Area 51: An Uncensored History of America’s Top Secret Military Base (Aria 51: O istorie necenzurata a celei mai secrete baze militare americane) si aparuta in mai 2011.

Asa cum am mai scris in episoade anterioare, Aria 51 a fost organizata in anii 50, sub auspiciile Comisiei americane pentru energie atomica, succesoarea Proiectului Manhattan, care utilizase aceeasi locatie pentru teste cu bombe nucleare. Annie Jacobsen, editor contributor la Los Angeles Times Magazine, detaliaza pe baza unor interviuri si documente desecretizate, modul in care CIA, Lockhead si aviatia militara americana au dezvoltat aici avioanele spion U-2 si A-12 „Oxcart”, au supus „retroingineriei” avioane sovietice MIG capturate, au creat dronele utilizate azi in Afganistan sau Pakistan etc. Tot aici, in craterele fostelor explozii atomice, s-au antrenat si astronautii misiunilor lunare Apollo.


triunghi frigolitPe data de 25 iulie 2011 s-a aflat ca una dintre cele mai spectaculoase fotografii OZN triunghiulare, emblema faimosului val belgian din 1989-1990, este de fapt un fals.  


Din noiembrie 1989 pana in primavara anului 1990 in Belgia s-a semnalat un „val” de observatii OZN. Oficialitatile au primit atunci mai multe mii de rapoarte; s-au realizat numeroase fotografii si inregistrari video, spectaculoase si autentificate de specialisti. Obiectele au fost vazute, repetate ori, si pe radarele militare. In aceste rapoarte revin aceleasi detalii, dar si variatiile firesti in astfel de cazuri. Unii spuneau ca obiectul vazut era triunghiular, altii au vazut un romb sau o “aripa zburatoare”, cu anvergura de 15 metri, 30 metri, sau chiar mai mare.

Obiectul zbura la joasa inaltime, stationa intr-un punct, se intorcea in loc, se inclina, dupa care se departa cu o viteza fantastica, toate acestea fara niciun zgomot. Cand trecea deasupra unui automobil, acestuia i se deconecta instalatia electrica, totul revenind la normal cand obiectul se indeparta.


Pe 21 august 2011, a decedat Budd Hopkins, cel mai prolific explorator ai fenomenului rapirilor OZN.

El a fost la origine un artist din New-York, ale carui picturi si sculpturi pot fi admirate la Galeriile Guggenheim si in alte muzee. Initial el ajutase un prieten, care avusese aparent o rapire, indrumandu-l catre psihiatri care cunosteau tehnica regresiei hipnotice. Ulterior Budd Hopkins a invatat el insusi sa aplice aceasta tehnica in presupuse rapiri. Cele aflate astfel le-a rezumat in 1981, in cartea Missing Time („lacuna de timp”). Reactia publicului a fost prompta si concretizata in scrisori de la 400 de persoane care aveau impresia ca au trait un incident asemanator. Din aceste scrisori Hopkins isi va selectiona viitoarele sale cazuri. Va urma cartea Intruders: The Incredible Visitations at Copley Woods (1987), in care apar elemente noi, intre care faptul ca majoritatea rapirilor incep in jurul varstei de 5-6 ani, ca o rapire este urmata in cursul vietii de numeroase altele si ca, aparent, familii intregi au fost si continua sa fie urmarite astfel generatie dupa generatie. A treia sa carte, Witnessed: The True Story of the Brooklyn Bridge UFO Abductions (1996) este consacrata in intregime unui singur caz, foarte complex cel al Lindei Cortille, intamplat la New York in 1989. La moartea sa, Hopkins avea cu mult peste 1000 de cazuri examinate, dintre care 700 posibile rapiri.


După 10 aprilie 2011 s-au facut în mass media multe comentarii eronate şi contradictorii privind un memoriu FBI, din 1950, privind trei OZN-uri discoidale pretins prăbuşite în New Mexico (SUA). Deşi între timp lucrurile s-au mai limpezit, cred că sunt încă binevenite câteva precizări.
FBI (Federal Bureau of Investigation) este poliţia federală a SUA. Sarcina ei este să investigheze şi să sancţioneze orice încălcare a legislaţiei federale americane, ori prăbuşirea unei aeronave, probabil străine, care a încălcat spaţiul aerian naţional, întrunea aceste condiţii. Memoriul, datat 22 martie 1950 şi adresat directorului FBI nu era un fals – asa cum au afirmat unii în grabă – ci un document autentic. El dovedeşte nu doar faptul că oficialităţile acceptau fenomenul OZN ca real şi manifest, ci şi pe acela că el stârnea preocupări şi chiar patimi la nivelurile cele mai înalte din armata şi administraţia SUA.
Se mai ştie, din alte surse, că în perioada aceea Edgar Hoover, faimosul director al FBI, era extrem de frustrat întrucât avea convingerea că Air Force deţinea dovezi privind OZN-uri prăbuşite, dovezi pe care nu voia să le pună la dispozitia FBI. În acest context, un agent FBI (pe nume Gui Hottel) raportează că a aflat de la un agent Air Force despre prăbuşirile menţionate, ca şi de faptul că OZN-urile aveau diametrul de 15 metri fiecare şi conţineau cadavrele unor nepământeni înalţi de 90 centimetri. Navele s-ar fi prăbuşit din cauză că un radar foarte puternic din zonă a dereglat sistemul lor de ghidare etc...


Pe 23 aprilie 2011 media mondială a difuzat ştirea că NSA (National Security Agency) deţine mesaje primite de la civilizaţii extraterestre, prin programul SETI, şi a elaborat algoritmi pentru descifrarea acestor mesaje. S-a comentat că „acest document confirmă nu doar existenţa extratereştrilor, dar şi faptul că guvernul SUA a recepţionat transmisii de la o civilizaţie din afara sistemului nostru solar.

NSA (National Security Agency), organism înfiinţat în 1949 şi aflat în subordinea Departementului Apărării al SUA, are rolul de a monitoriza comunicaţiile care ar putea afecta securitatea SUA, putând asculta, înregistra şi descifra practic orice convorbire, din orice colţ al lumii. În acest scop, agenţia dispune de sateliţi de spionaj şi sisteme computerizate de decodificare a mesajelor.
Impactul mediatic actual a fost cauzat de faptul că o asemenea agenţie este interesată, iată, de civilizaţiile extraterestre.

NSA a listat acum pe internet un număr de documente desecretizate. Între acestea 42 dosare erau legate de fenomenul OZN. Ca şi în cazul FBI, majoritatea acestor documente nu au fost desecretizate cu această ocazie ci cu mult timp înainte.


Aeroportul international Gardermoen situat la 48 km. nord de Oslo, este principalul aeroport al capitalei Norvegiei, al doilea cel mai important aeroport din tarile nordice si al saselea din Europa. In 2010 pe aici au trecut 19 milioane de pasageri. In ziua de joi 24 martie 2011, intre orele 16.00 si 17.30 aeroportul a fost inchis datorita unui OZN care stationa la 2400 metri altitudine, exact in calea avioanelor care aterizau. A fost o perturbare majora care a buimacit oficialitatile.

Obiectul a fost vazut prima data de membrii echipajului unui avion SAS, Boeing 737, in zbor de la Frankfurt spre Oslo. Era o vreme ideala, cu o buna vizibilitate; avionul zbura de-a lungul malului vestic al fiordului Oslo. Erau deasupra orasului Sandvika, la mai putin de 60 de kilometri de punctul de aterizare, cand capitanul Johan Kylborn a vazut ceva neasteptat. Asa cum a declarat, „Sunt sigur ca era un soi de aparat de zbor. Avea aripi si cred ca era un planor, un deltaplan sau un avion ultrausor, dar mi-e greu sa spun mai mult”. Obiectul era verzui si reflecta lumina soarelui. Dar indiferent ce era, nu avea ce cauta aici, exact in calea lor, ceva mai jos, blocand aterizarea.

Capitanul a luat legatura cu controlul zborurilor, intreband ce ar putea fi. I s-a raspuns ca nu este niciun avion in zona. S-a incercat un contact radio cu presupusul pilot al obiectului, fara niciun rezultat. Singurul mod in care Boeing-ul a putut ateriza pe aeroportul din Oslo a fost schimbarea planului de zbor. Avionul s-a indreptat spre nord-vest de Oslo, intorcandu-se apoi spre sud si aterizand astfel.


Brigadierul în retragere Socrates da Costa Monteiro a ocupat poziţii înalte în ierarhia forţelor aeriene din Brazilia, iar între 1990 şi 1992 a fost ministru al aeronauticii. În calitatea sa de comandant al Cindacta I (centru integrat de apărare aeriană şi control al traficului aerian) Monteiro a fost mult timp responsabil cu semnalările OZN pe toată Brazilia, dar în special pentru partea centrală şi de sud-est. În revista braziliană UFO a apărut în aprilie 2010 un interviu exclusiv luat de A. J. Gevaerd, redactor al revistei, in care Monteiro a comentat documentele militare recent desecretizate privind spectaculoase incidente OZN in aceasta tara.

În interviu Monteiro a reamintit câteva întâmplări din experienţa sa personală, când el şi colegii săi s-au întâlnit cu fenomene inexplicabile, cum ar fi lumini care au urmărit avionul în care zburau. Dar nu putea afirma că acestea au fost de natură extraterestră, deoarece nu avea nicio dovadă în acest sens. Tocmai de aceea numea pe atunci „anomalii electronice” toate aceste fenomene aeriene pentru care nu avea explicaţii.


Aşa cum scria Wang Qianyuanxue în, People's Daily Online, Wang Sichao, un cercetător şi astronom planetar la Observatorul Hills Purple al Academiei Chineze de Ştiinţe, a declarat că el crede in existenta fiintelor extraterestre şi în faptul că OZN-urile lor au capacitatea de a vizita pământul nostru. Totuşi, el nu este de acord cu omul de ştiinţă britanic Stephen Hawking, care consideră că o întâlnire cu extratereştrii ar însemna un dezastru pentru fiinţele umane.

Wang, care a desfăşurat o activitate de observare astronomică timp de 39 de ani, şi-a exprimat public opinia sa pe 23 august 2010, la un forum stiinţific care a avut loc în Guangzhou.

Wang a constatat că în spaţiul circumterestru, între înălţimile de 130 km şi 1500 km, apar foarte des OZN-uri. Ele zboară cu o viteză mult mai mică decât prima viteză cosmică, de pildă 0,29 km pe secundă, la o înălţime de 1460 km, timp de 25 de minute. Acest comportament se poate explica în opinia sa doar dacă OZN-urile posedă capacităţi antigravitaţionale, întrucât altminteri ar trebui să cadă pe Pământ.

Wang şi-a susţinut argumentaţia prin consideraţii de astronomie sferică şi de mecanică, dar şi pe baza experienţei sale îndelungate la observatorul de la Purple Hills, ca şi pe analiza cantitativă a unor evenimente OZN semnificative.


Joomla templates by a4joomla