Daca doriti sa raportati o observatie, sau doriti sa participati la activitatile noastre, luati legatura cu noi prin telefoanele: 0774579986, 0723181084, 0745875252, sau la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. Vizitati-ne si pe FACEBOOK
Link la circa 450 de articole OZN Conferinta OZN Romania din 10 mai 2014 Doua carti despre fenomenul OZN...
NOUTATI PE SITE:
doua articole importante, trimiteri la alte peste 70 de articole, sase noi aparitii TV, Conferinta OZN la Roma

Pe 20 iunie 2013, prin publicarea celei de a zecea si ultime transe, Ministerul Apararii al Regatului Unit a anuntat incheierea desecretizarii tuturor documentelor pe care le detinea privind fenomenul OZN, insumand 209 fișiere, cu aproximativ 52.000 de pagini.

 
Versiunile „cosmetizate” se afla la ora actuala depuse, la dispozitia oricarui doritor, pe site-ul Arhivelor Nationale britanice. Ultima transa acopera perioada din 2007 pana in 30 noiembrie 2009, cand Ministerul Apararii a decis sa inchida biroul sau OZN și „linia fierbinte” de raportare OZN.

Procesul de desecretizare a inceput in 2008, unul dintre principalii artizani ai acestei operatii fiind Dr. David Clarke, un fost reporter, in prezent conferentiar in jurnalism la Universitatea Hallam din Sheffield, predand legislatia pentru mass-media și tehnici de investigare. Intr-un articol scris cu ocazia terminarii desecretizarii, Clarke afirma ca, incepand cu anul 2000, a facut o campanie pentru desecretizare, care a stat ca un ghimpe in coasta Ministerului Apararii intr-atata incat, dupa șapte ani de presiune constanta, acesta a cedat și a decis sa transfere Arhivelor Naționale toate documentele OZN care pe care le avea asupra sa. Clarke spune ca odata cu adoptarea Legii libertatii de informare (Freedom of Information Act) in 2005, au crescut sansele pentru dezvaluirea completa a fișierelor OZN, iar decizia din 2007 de a transfera dosarele la Arhivele Naționale a fost primul pas catre „a scrie istoria OZN-urilor” in Marea Britanie.


Acum Clarke estima ca, din 2008 pana azi, mai mult de patru milioane de persoane, din 160 de țari, au vizitat site-ul acestui proiect, pentru a descarca fișiere care in mod normal ar mai fi stat clasificate timp de 30 de ani. Iar din iunie 2013, practic toate „fisierele supravietuitoare” OZN deținute de Ministerul britanic al Apararii se afla in domeniul public – in total 209 fișiere, cu aproximativ 52.000 de pagini.

In noiembrie 2009 s-a decis inchiderea birourilor OZN ale armatei. In acel moment, guvernului Gordon Brown i s-a spus ca in aproape 60 de ani, nu s-a descoperit nicio singura observație „care sa sugereze o prezența extraterestra sau o amenințare militara la adresa Marii Britanii”, chiar și atunci cand observatiile erau raportate din „sursele cele mai sigure”, cum sunt poliția sau piloții. Ministrilor li s-a spus ca existenta unui „birou OZN” si a unei „linii fierbinti OZN” abia ca a incurajat oamenii sa reclame tot soiul de experiente care nu aveau „nicio valoare pentru aparare”. In contextul in care fiecare departament guvernamental era sub presiunea reducerii cheltuielilor bugetare, inchiderea „Dosarelor X” din Marea Britanie a devenit inevitabila.

In mod ironic – scria Clarke – se pare ca tocmai obsesia publica durabila privind OZN-urile a dat Ministerului Apararii scuza de care avea nevoie pentru a pune punct implicarii sale de 60 ani in ceea ce a devenit treptat o mare durere de cap in relațiile publice. Fișierele recent desecretizate dezvaluie faptul ca rapoartele privind observatiile primite la minister s-au triplat intr-un singur an, de la 208 in 2008 la 643 in 2009, cifra copleșitoare pe capul unui singur functionar responsabil cu OZN-urile. A fost oare – se intreba Clarke – aceasta crestere nebuneasca a observatiilor de farfurii zburatoare rezultatul unei „invazii extraterestre”, asa cum sugera presa de scandal? Sau a fost din cauza cresterii interesului opiniei publice fata de OZN-uri și civilizatiile extraterestre, ca urmare a publicitații din jurul chiar al desecretizarii fisierelor?

Clarke a mai aratat, in articolul consacrat evenimentului, ca povestile despre functionarii care au operat „Dosarele X” ale Marii Britanii au facut deliciul presei de scandal, dar au fost resimțite mai putin favorabil de catre oficialii din aparare, dintre care unii au inceput sa creada ca implicarea lor in acest subiect a fost doar o risipa de resurse, si asa limitate, ca și o invitație permanenta adresata presei pentru titluri senzationale.

In perioada 2008-9, tabloidele, in special ziarul The Sun, au exploatat apetenta populara pentru OZN-uri, pana la inalțimi amețitoare. Pe primul loc ca imbecilitate, dupa estimarile lui Clarke, a fost, in ianuarie 2009, titlul urias din acest ziar, anuntand ca un OZN s-a ciocnit cu o turbina eoliana in dealurile Lincolnshire Wolds, rupand una dintre lamele sale. Examinarea facuta ulterior de catre firma Ecotricity a stabilit ca oboseala metalului a fost cauza reala a prejudiciului.

Cu catva timp inainte, in iunie 2008, un alt articol senzational arata ca un soldat din primul regiment regal irlandez a filmat cu telefonul sau mobil o „flota extraterestra” care plutea peste cazarma sa din Shropshire. Fișierele Ministerului Apararii recent desecretizate dezvaluie ca cei din biroul de presa al Armatei au fost socati cand au vazut poza cu cele 13 obiecte zburatoare, intinsa peste prima pagina a unuia dintre cel mai bine vandute tabloide. Soldatul a fost amenințat cu masuri disciplinare de catre superiorii sai, care se temeau ca „se va descoperi ca totul e un fals iar soldații/batalionul vor arata ca niste prosti”. Peste scurt timp de la aparitia articolului, a reieșit ca participantii la o petrecere de nunta, de la un hotel de langa cazarma soldatului, au lansat „lampioane chinezesti” (balonase de hartie, cu aer cald provenind de la lumanari) in aceeași noapte in care a fost filmata „invazia flotei extraterestre”. Biroul de presa al Armatei Britanice a declarat ca situatia a fost inrautațita de faptul ca acelasi ziar a raportat si cele mai recente decese in razboiul din Afganistan, ca o mica notita pusa alaturi de povestea cu OZN. Comentariile au fost ca „serviciile nu pot purta doua razboaie dar se pare ca exista soldati care au timp pentru a urmari OZN-uri”.

Clarke considera ca, asa cum reiese din continutul rapoartelor, marea majoritate a cazurilor observate si raportate in 2008 si 2009 sunt astfel de grupuri de globuri portocalii luminoase, plutind pe cerul noptii, in fapt lampioane chinezesti. El adauga ca unele dintre aceste „aparitii” au fost raportate chiar si de piloti de elicopter, soldați și ofițeri de poliție, ceea ce subliniaza modul in care chiar așa-numitii „martori credibili” pot interpreta eronat lucrurile pe care le-au vazut pe cer.

Astfel de istorii au intarit convingerea ca, inchizand biroul OZN si transferand dosarele aferente la Arhivele Nationale, Ministerul Apararii va putea pune punct implicarii sale in acest subiect, urmand exemplul americanilor de la US Air Force, care si-au incheiat oficial investigatiile OZN inca din 1969.

Asa cum se intampla insa, pe de o parte, nu toti sunt de acord ca meritul i-ar apartine numai lui Clarke, iar pe de alta parte, prin comentariile sale rautacioase el si-a atras antipatii in randul celorlalti ufologi si nu numai. Asa cum constata chiar el, in loc ca terminarea desecretizarii sa fi fost salutata de ufologi ca un pas inainte, conspirationistii au prezentat intregul proces ca pe o musamalizare; si aceasta deoarece documentele puse in circulatie nu ofera niciun argument pentru convingerile lor. Un motiv pentru care ufologii sunt suparati in urma ultimei transe de dosare OZN desecretizate este ca acestea nu conțin absolut nimic de real interes, și sunt, de fapt, destul de jenante pentru fanii pro-OZN, asa cum a comentat de altfel si BBC.

Si jurnalistul Bill Cox, intr-un articol din 3 iulie din Herald Tribune, remarca satisfactia lui Clarke atunci cand a constatat ca documentele OZN desecretizate nu contin nicio „arma fumeganda” din care sa se poata deduce o prezenta extraterestra, desi, e drept, aceasta constatare el o deduce exclusiv din documentele care au fost date publicitatii de autoritatile britanice, or acestea puteau selecta ce anume desecretizeaza. Atitudinea lui Clarke poate fi ilustrata si prin declaratia sa, cum ca citatul sau preferat din ecourile aparute in mass media in primele doua zile dupa anunt este cel din New York Times, care scrie: „Dr. Clarke, care a abordat fenomenul OZN dintr-o perspectiva sociologica, a remarcat ca multe observatii OZN au fost facute in orașul scoțian Glasgow, intre 22 și miezul nopții, perioada in care se inchid pub-urile”.

Asadar Clarke insinua ca doar oamenii beti vad OZN-uri, ceea ce nu era un semn de buna credinta, dovedind ca el da mai mult credit unor clisee perimate, in loc sa examineze la rece acele date care au fost obtinute din surse de incredere, avand martori credibili. In plus, el isi depaseste in mod clar limitele firesti ale proiectului sau atunci cand pretinde ca, doar pe baza unor dosare puse la dispozitie de armata britanica poate rezolva problema OZN-urilor la nivel mondial, odata și pentru totdeauna.

In mod firesc, unul dintre cei care au reactionat la declaratiile lui Clarke a fost Nick Pope. El a lucrat timp de 21 de ani, pana in 2006, in Ministerul Apararii din Regatul Unit si a condus intre 1991 si 1994 secretariatul 2(a) al statului major al aerului (Air Staff), de la acest minister, birou care avea si sarcina sa examineze rapoartele privind OZN-urile. Pope este si autorul a doua carti de succes si a numeroase articole pe acest subiect. In mod firesc, Arhivele Naționale i-au cerut si lui sa sprijine proiectul de publicare a documentelor, intre altele prin selectarea unor cazuri pentru mass-media si pentru realizarea unui film de promovare a publicarii documentelor.

Pope a scris, in timp, numeroase articole despre procesul de desecretizare, pentru ziarele The Times, The Guardian, The Sun și The Mirror. El a fost intervievat pe aceasta tema de catre o gama larga de emisiuni TV și radio, inclusiv Newsnight, ITN News, CNN News, Larry King Live, Good Morning America, Sky News, GMTV etc. Punctul lui de vedere privind dosarele desecretizate poate fi rezumat prin urmatoarele: „Acestea sunt adevaratele «Dosare X». Cele mai multe observatii OZN au explicații convenționale, dar un procent mic a ramas neexplicat. Este vorba de cazuri in care OZN-urile au fost observate de catre ofițeri de poliție, au fost vanate de piloți și urmarite pe radar. Dar orice ai crede despre OZN-uri, punerea acestor fișiere la dispozitia publicului arunca o lumina asupra unuia dintre cele mai socante subiecte studiate vreodata de catre guvernul britanic”.

In prezent Nick Pope este stabilit in SUA si lucreaza in calitate de consultant pentru diverse tipuri de proiecte de divertisment, de pilda jocuri in care apar extraterestri. Pe 17 iulie 2013 a aparut pe internet un interviu, luat lui Pope de catre Sebastian Haley din partea firmei GamesBeat, interviu din care rezumam mai jos cateva fragmente.

Pope spunea ca in perioada 1991-94, cand a lucrat ca responsabil cu problematica OZN, sarcina sa a fost in primul rand cea de a investiga observatiile OZN raportate și de a stabili daca acestea au fost o amenințare potențiala sau, mai general, daca prezentau vreun interes pentru aparare. „Nu tineam sa stabilim ce anume ar putea sau nu ar putea fi. Spuneam doar: «iata, oamenii au vazut niste lucruri». Uneori, așa cum s-a si recunoscut, acestea erau obiecte solide, structurate, actionand in spațiul nostru aerian. Acest fapt facea din ele o problema de aparare si o problema de securitate naționala. Dar, cum spuneam, nu plecam cu idei preconcepute, ca am avea de-a face cu extraterestri sau, așa cum se credea la inceput, cu urmatoarea generație de avioane de spionaj sau drone sovietice, ori cu altceva de genul acesta”. In plus – a adaugat Pope – la biroul nostru veneau toate semnalarile stranii care nu-si gaseau locul in alte compartimente ale guvernului si despre care se presupunea ca ar avea legatura cu fenomenul OZN: rapiri, agroglife, stafii vazute in baze militare etc. Tocmai de aceea li s-a si spus „adevaratele dosare X”.

Se stie ca pe 30 noiembrie 2009, guvernul britanic a decis sa inceteze oficial proiectul OZN al Ministerului Apararii. Aceasta decizie a fost luata la putin timp dupa ce Carl Mantell, functionar la Comandamentul Aerului al RAF, a sugerat Ministerului Apararii ca ar trebui sa reduca in mod semnificativ activitatea dedicata fenomenului OZN. El a afirmat ca aceasta activitate „a consumat tot mai multe resurse, dar nu a produs niciun rezultat util pentru aparare”. El a spus ministrului apararii, Bob Ainsworth ca, de peste 50 de ani, „nicio observație OZN raportata nu a dezvaluit vreodata ceva care sa sugereze o prezența extraterestra sau o amenințare militara la adresa Marii Britanii”.

Si David Clarke scria ca un argument important pentru terminarea proiectului a fost ca s-a constatat ca fenomenul OZN nu avea nicio relevanta pentru activitatile de aparare. Pope a comentat insa, pe 26 iunie 2013, din Washington D.C., ca afirmatiile repetate ale Ministerului britanic al Apararii precum ca OZN-urile nu au nicio semnificatie pentru aparare au fost „destinate doar sa ia Parlamentul, media si marele public din carca noastra”, adica a militarilor, dar ca cei din Ministerul Apararii stiau ca realitatea era alta. Cat despre afirmatiile lui David Clarke, Pope spunea: „Unii ar folosi, probabil, termenul de «idiot util» pentru a descrie modul in care el repeta ca un papagal sloganul Ministerului Apararii ca fenomenul OZN nu are «nicio semnificatie pentru aparare»”.

Ufologul Robert Hastings, cel care s-a evidentiat prin investigarea relatiilor dintre OZN-uri si armele nucleare, este si el convins ca militarii erau profund ingrijorati de unele incursiuni OZN, de pilda de cele in zonele in care se aflau rachete sau bombe nucleare. El, ca si alti ufologi, se intrebau daca au fost desecretizate chiar toate dosarele OZN si nu cumva cele care aveau o semnificatie mai grava pentru aparare au ramas inca ascunse.

In privinta aceasta, Hastings a solicitat si opinia lui Nick Pope, care a precizat ca: „Legea libertatii de informare (Freedom of Information Act) din Marea Britanie conține exceptii de mare anvergura, care acopera domenii precum aparare, securitate și informații”, deci multe documente sensibile OZN pot ramane secrete in continuare, tot asa cum multe documente facute acum disponibile au fost deja „considerate a fi neclasificate” inainte de difuzarea lor.

Toate documentele transmise la Arhivele Naționale au fost revizuite in prealabil de catre Ministerul Apararii (acesta a si fost unul dintre motivele pentru care programul de desecretizare a durat cinci ani). Examinarea atenta a materialului pus la dispozitia publicului arata ca o mulțime de documente au fost, cu aceasta ocazie, redactate in intregime, sau reținute in intregime. Ceea ce s-a dat publicitatii – spune Pope – nu include unele dintre cele mai interesante fisiere, documente, filme si fotografii. Despre acestea Ministerul Apararii pretinde uneori ca au fost „distruse din greșeala” sau „pierdute”.

Pope, in calitatea sa de fost angajat in Ministerul Apararii a explicat si faptul ca, in cercurile guvernamentale, accesul la informatiile clasificate este determinat atat de nivelul autorizarii (clearance) de securitate a unei persoane, cat si de faptul ca de multe ori la un secret au acces doar „cei care trebuie neaparat sa stie”. Astfel, intr-un anumit sens, niciodata nu poti spune cu siguranta daca esti parte la toate informațiile privind un subiect special, deoarece chiar daca esti „expert in acel domeniu”, ar putea exista anumite lucruri la care sa-ti fie refuzat accesul, sau chiar zone de existența carora nici macar sa nu stii. E bine sa ne gandim la aceste lucruri in termeni de „necunoscute necunoscute”. Deci – spune Pope – „cu toate ca eu am avut o autorizare de securitate de Top secret SCI, pentru o mare parte din cariera mea in Ministerul Apararii și cred ca am vazut toate dosarele OZN, totusi nu pot fi sigur de aceasta: «Nu știu ce anume nu știu» este un alt mod prin care aceia dintre noi care s-au ocupat cu materiale inalt clasificate, caracterizeaza uneori aceasta situație”.

Nick Pope preciza ca, pe durata de viața a proiectului OZN, Ministerul Apararii a primit peste 12.000 de rapoarte de observatii. Pe langa acestea, au fost arhivate: dosare politice, fișiere de corespondența publica și fișiere care detaliaza modul in care Ministerul Apararii trateaza subiectul OZN atunci cand acesta este ridicat in Parlament sau in mass-media. Exista sute de fișiere și zeci de mii de pagini de documente. Inainte de 2007, puțin din acest material a fost facut public. In acel an, Ministerul Apararii a anuntat ca va face publica intreaga arhiva de dosare OZN și o va transfera la Arhivele Naționale. Nick Pope considera ca au existat patru motive pentru aceasta decizie:

-       Ministerul Apararii a primit, in baza legii libertatii de informare, mai multe cereri cu privire la OZN-uri decat pe orice alt subiect.

-       In 2007, Guvernul francez a facut publice dosarele sale OZN, stabilind un precedent care ar fi fost dificil de ignorat.

-       Ministerul Apararii a crezut ca desecretizarea ar fi o modalitate buna de a demonstra angajamentul sau fața de legea libertatii de informare și fata de politica de deschidere manifestata de guvern.

-       Ministerul Apararii spera ca punand aceste fișiere la dispozitia publicului va dezamorsa acuzația ca ar musamaliza informațiile pe care le detine despre OZN-uri.

Primul motiv a fost unul cheie. Sute de oameni bombardau Ministerul Apararii cu cereri de informatii si efortul administrativ, pentru a raspunde la sutele de cereri, devenise de nesuportat. Direcția Air Staff (DAS) – compartimentul Ministerului Apararii care avea in sarcina politica și conducerea investigațiilor privind acest subiect – a primit 199 de cereri legate de fenomenul OZN, in 2005, 140 in 2006 și 120 pana la 18 septembrie 2007, data in care DAS inainta subsecretarului de stat pentru aparare recomandarea ca fișierele sa fie facute publice. Alte compartimente ale Ministerului Apararii care au fost implicate in investigarea OZN-urilor (de exemplu, serviciile de informatii ale armatei) au primit, de asemenea, un numar mare de cereri cu acelasi subiect.

In 2006, dupa descretizarea de catre Ministerul Apararii a unui studiu, anterior clasificat, privind OZN-urile, studiu avand numele de cod Proiectul Condign, subsecretarul de stat pentru aparare Tom Watson spunea: „Exista un interes real și de durata in obiectele zburatoare neidentificate. De departe cel mai popular subiect de cereri de informatii a fost cel privind OZN-urile, urmat de chestionarele de recrutare, cererile din partea personalului, și evenimentele istorice, cum ar fi al doilea razboi mondial, conflictul din Insulele Falkland și din Balcani. Recentele publicari de documente cu privire la OZN-uri, ca efect al legii libertatii de informare, au atras interesul mass-mediei pana in Japonia”.

Ministerul Apararii si-a dat seama ca, daca ar da publicitatii toate fișierele sale OZN, in mod proactiv, cererile de acest fel ar putea fi tratate prin simpla indrumare a solicitantilor la Arhivele Naționale. Atunci cand s-a luat decizia de a proceda astfel, s-a hotarat sa nu se elibereze intregul material intr-o singura transa, in primul rand din cauza efortului administrativ pe care-l presupunea redactarea dosarelor, adica inlaturarea tuturor informațiilor prevazute prin diversele excepții la legea accesului la informatii, asigurandu-se astfel ca nu vor fi facute publice informații clasificate ori date cu caracter personal. Nu vor putea fi facute publice, de pilda, informații secrete cum ar fi performantele sistemelor radar militare, informațiile transmise confidential in Marea Britanie de aliați, informațiile comerciale sensibile sau datele care ar dezvalui sursele de informare sau metodele de colectare a informațiilor. Este o activitate extrem de voluminoasa și totodata delicata. Zeci de mii de pagini de documente trebuie sa fie citite cuvant cu cuvant, pentru a fi sigur ca materialul este redactat corect.

In interviul publicat pe 17 iulie 2013, Pope recunostea ca majoritatea documentelor devenite accesibile au un continut banal. Printre cele 4.400 de pagini de documente date publicitatii in 2013, se spune, de pilda, ca domnul Smith a iesit la plimbare cu cainele, tarziu in noapte, și a vazut o lumina vaga pe cer, care putea fi orice și este, probabil, identificarea eronata a luminilor unei aeronave, a unui satelit, meteorit sau lampion chinezesc. Exista si o scrisoare din 2009 catre Ministerul Apararii, in care un copil de școala din Altrincham, Greater Manchester, intreaba daca exista extratereștrii, dupa ce a vazut niște lumini ciudate: El a inclus si un desen de extraterestru alaturi de un OZN. Un om din Cardiff susținea ca un OZN i-a rapit cainele și i-a luat mașina și cortul, in timp ce facea camping cu prietenii in 2007 s.a.m.d. Mare parte din materialele aflate in dosare se explica prin balonase-lampion cu foc si aer cald, baloane meteorologice, ori alte cauze asemanatoare.

Totusi, printre aceste materiale de rutina, se gasesc uneori si incidente cu adevarat uimitoare: OZN-uri vazute de ofițeri de poliție și de piloți, OZN-uri urmarite pe radar, nave care au fost vazute zburand cu viteze și manevre semnificativ peste posibilitatile avioanelor militare cele mai avansate, imagini interesante și videoclipuri care au impresionat tehnicienii cu experienta ai Ministerului Apararii. Cazul cel mai faimos este asa numitul incident din padurea Rendlesham, un caz despre care Pope crede ca e chiar mai relevant decat cel de la Roswell. Atunci, in decembrie 1980, a fost vazuta o lumina aterizand intr-o padure aflata intre doua baze militare britanice, inchiriate Forțelor Aeriene americane. O patrula de poliție de securitate, care s-a dus sa vada ce se intampla, crezand ca s-a prabușit un avion, s-a intalnit intr-un luminiș cu o mica nava triunghiulara, avand pe laturi simboluri ciudate, semanand cu hieroglifele egiptene. Obiectul s-a ridicat apoi deasupra solului foarte incet, pana la varfurile copacilor, și a disparut spre orizont intr-o clipa. Doua zile mai tarziu, a venit inapoi. Nu a mai aterizat ci doar a zburat in jurul zonei.

Printre martori a fost si adjunctul comandantului bazei. Acesta, insotit si de alti militari, s-au dus in poiana unde obiectul aterizase in prima noapte și au gasit adancituri in sol, atestand ca acolo a fost asezat ceva greu. Cu un contor Geiger au constatat ca nivelul de radiații era semnificativ mai mare decat radiatia de fond. Se cunoaste raportul oficial scris cu acest prilej, precum si repetatele declaratii ale martorilor.

E drept, in fișierele desecretizate de Ministerul Apararii, nu exista „arma fumeganda a unei nave spatiale garata intr-un hangar”. Sau daca exista asa ceva – preciza Pope – nu mi s-a spus!

Ufologul Robert Hastings, cel care s-a evidentiat prin investigarea relatiilor dintre OZN-uri si armele nucleare scria pe 22 iunie, intr-un articol, ca disponibilizarea tuturor fisierelor OZN, ca si inchiderea biroului OZN in 2009, reprezinta „decizii calculate” ale Ministerului britanic al Apararii pentru a se preface ca nu mai este interesat de fenomenul OZN, desi numarul rapoartelor de observatii venite de la marele public din Marea Britanie a atins un nivel foarte ridicat”.

In rezumat, Hastings considera ca ceea ce a realizat Ministerul Apararii a fost declasificarea selectiva a fișierelor OZN, prin care au fost lansate cu surle si trambite in mass-media, documente de nivel inferior, cu evenimente in general lumești, in timp ce fișierele foarte sensibile continua sa fie ținute departe de ochii publicului. Aceasta tactica de propaganda este cunoscuta, fiind numita „Spin”. Scopul ei este de a modifica povestea reala, astfel incat sa para ca oficialitatile au doar un interes minor in fenomenul OZN, daca nu cumva un astfel de interes nici nu exista.

Hastings considera ca si „US Air Force a folosit aceeași prestidigitatie, in 1969, pentru a-si lua din carca publicul american, prin inchiderea Proiectul Blue Book”, atunci cand a afirmat ca guvernul american nu are niciun interes in fenomenul OZN. Peste cativa ani, cererile facute in virtutea legii accesului la informatii, „au forțat desecretizarea unor fișiere ale guvernului SUA, prin care s-a dovedit ca, in acelasi timp, alte grupuri, inclusiv CIA și NSA, au continuat sa studieze in secret incidentele OZN care puteau ameninta securitatea naționala a Americii”. Mai mult, chiar si militarii, prin „Biroul pentru investigatii speciale al US Air Force (AFOSI) au ramas implicati in investigatii OZN sensibile, ceva ce Pentagonul nu a mentionat in timp ce anunta inchiderea proiectului sau Blue Book”. Hastings adauga ca spera ca publicul britanic nu va fi pacalit prin acest șiretlic.

Situația reala, in ceea ce privește interesul oficial din Marea Britanie privind fenomenul OZN, este mult diferita de cea prezentata de Dr. David Clarke, care actioneaza ca un purtator de cuvant de facto al Ministerului Apararii, spune Hastings. Si el da ca exemplu, in acest sens, incidentul din decembrie 1980, din padurea Rendlesham, aflata langa baza militara RAF Bentwaters, in Suffolk, Anglia. Acele OZN-uri au fost aparent interesate de armele nucleare aflate la baza militara RAF Bentwaters. OZN-ul a fost urmarit de cele doua radare britanice și americane din zona. Hastings a intervievat cei doi controlori de trafic aerian ai US Air Force, care au fost de serviciu acolo, iar acestia au declarat ca au urmarit un OZN pe radar și au vazut obiectul si cu ochiul liber.

Hastings spune: „Daca incidentul a avut loc cu adevarat, și aceste marturii dramatice dovedesc ca se pare ca asa a fost, atunci OZN-urile prezinta in mod evident o amenințare pentru apararea Marii Britanii.” In aceste conditii, ufologul este cel putin mirat ca Ministerul Apararii susține oficial ca evidențele sale nu demonstreaza o amenințare la adresa securitații naționale OZN din Marea Britanie. In mod clar, fapte importante despre incidentele din padurea Rendlesham sunt inca ascunse de catre guvernul britanic, in ciuda afirmației sale recent subliniate, ca este transparent cu publicul in ceea ce cunoaște (sau, mai precis, nu cunoaște) despre fenomenul OZN.

Interpelat de un jurnalist, oficiul de presa al Ministerului Apararii, a facut un comentariu interesant, publicat in The Sun pe 22 ianuarie 2010. Comentariul se termina cu urmatoarea afirmatie: „Noi nu am constatat ca ar exista o valoare militara in examinarea observatiilor publicului”. Punctul cheie in aceasta afirmatie era ca ea nu spunea ca nu ar fi existat nicio valoare militara in examinarea observatiilor OZN, ci doar ca nu a existat nicio valoare militara in examinarea observatiilor OZN ale publicului. Pe de o parte, atitudinea este de ințeles, intrucat este clar ca marea majoritate a rapoartelor de observatii venite din public sunt identificari eronate ale unor fenomene sau obiecte obișnuite. Dar, pe de alta parte, este prezumptios sa presupunem ca nu ar putea proveni vreodata informații utile si din partea publicului; in plus, este neștiințific sa se ignore datele disponibile.

Iar in cazul in care dovezile sugereaza ca spațiul aerian din Marea Britanie a fost penetrat de un obiect neidentificat, acest fapt trebuie sa prezinte, in mod automat, interes pentru aparare și ar trebui sa fie investigat in mod corespunzator, nu in ultimul rand deoarece o astfel de activitate poate fi legata de spionaj sau de terorism. Nick Pope se arata deci convins ca observatiile facute de piloți, sau „tintele necorelate” urmarite pe radar vor continua sa fie luate in considerare, deși in afara unui proiect OZN formal constituit.

Joomla templates by a4joomla