Daca doriti sa raportati o observatie, sau doriti sa participati la activitatile noastre, luati legatura cu noi prin telefoanele: 0774579986, 0723181084, 0745875252, sau la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. Vizitati-ne si pe FACEBOOK
Link la circa 450 de articole OZN Conferinta OZN Romania din 10 mai 2014 Doua carti despre fenomenul OZN...
NOUTATI PE SITE:
doua articole importante, trimiteri la alte peste 70 de articole, sase noi aparitii TV, Conferinta OZN la Roma

Domnul Doru Voloşeniuc, în vârstă de 45 de ani, manager la o societate de asigurări din Botoşani, a trimis către ASFAN o relatare privind întâmplarea pe care a trăit-o când era militar în termen la o unitate ce funcţiona în cadrul poligonului de la Mălina, judeţul Galaţi. Totul se petrecea în primăvara anului 1985, în primele zile ale lunii martie, aproape de ora prânzului.
Domnia sa povesteşte: „În acea perioadă, îndeplineam funcţia de observator la staţia meteo. În acea zi , am fost trimis de către comandant să aduc la unitate câteva busole . Acestea se aflau într-un vehicul din care se făceau măsurători în timpul tragerilor experimentale. Deplasarea se făcea în afara zonei cu risc. Vremea era mohorâtă şi se vedeau câteva petece de zăpadă netopite. În faţă, la aproximativ 600 de metri, exista o lizieră de salcâmi. După această lizieră se aflau vehiculele cu aparatura de monitorizare, într-o zonă mai joasă. De acolo trebuia sa iau busolele. Cam la jumătatea poligonului, în dreapta, a fost construită cu ceva ani în urmă, o biută, o ridicătură de teren înaltă de aproape 3 metri. Ajuns în dreptul acestei biute, dar la depărtare de circa 150 de metri de ea, am simţit că ceva este acolo. Plutind în aer cam la 1,5 metri de sol, un obiect aplatizat, argintiu-mat. Fără hublouri sau alte geamuri. M-am oprit şi nu-mi dădeam seama ce e de fapt acolo. Mi-a simţit prezenţa după trei secunde. O ceaţă verde-albăstruie a învăluit obiectul. Această ceaţă am perceput-o nu ca pe un camuflaj ci ca o creştere instantanee a mişcării de rotaţie. Ce s-a întâmplat apoi a fost parcă într-o secundă. Un ţiuit foarte puternic m-a învăluit, venit de peste tot, nu din direcţia acelui obiect, ci ca un semnal parcă stereo, din toate parţile. A fost o senzaţie dureroasă, un zgomot care mi-a pus în vibraţie până şi oasele corpului. Imediat am fost ridicat de la sol la 30-40 cm, pus pe orizontală şi trântit cu faţa în jos. Mă aşteptam ca ceva să vină peste mine şi să-mi facă rău. Ce e mai rău! Cu groază am privit în acea direcţie, apoi deasupra mea, dar..., nimic. Dispăruse.
Am fugit la unitate. Am raportat comandantului de baterie, apoi împreună, şefului de Stat Major şi comandantului unităţii. Acesta din urmă mi-a cerut să-i spun cum s-a întâmplat. S-a anunţat mai departe ca eveniment deosebit deoarece în acele zile în cadrul unităţii se aflau şi ofiţeri străini din Tratatul de la Varşovia. Am fost consultat de către medicul unităţii şi şeful de stat major să vadă dacă nu sunt „glumeţ de felul meu”, sau dacă nu sufăr de vreo „deteriorare” a psihicului.
A urmat o deplasare la faţa locului. Trei ofiţeri şi doi subofiţeri. Toţi căutau locul unde ar fi staţionat obiectul, pământ ars , urme de presiune, alte semne... Eu am menţionat că acesta nu staţiona pe sol şi nici nu am sesizat „picioare pentru sprijin” sau alte proeminenţe sub obiect. Şi nu prezenta niciun fel de flacără când am vazut-o. Nimic palpabil. Un ofiţer cu un aparat foto „Zenit” se uita chiorâş la mine pentru că îl pregătise degeaba.
Au fost multe discuţii în acea zi şi în zilele următoare. Vestea s-a întins repede prin unitate, apoi au fost raportate şi alte evenimente produse cu o noapte înainte. Soldaţii cazaţi în foişoarele poligoanelor au declarat că în noaptea anterioară au văzut lumini în poligon iar aparatele de radio nu le mai funcţionau. Au crezut că sunt tractoarele din satele învecinate care nu aveau totuşi ce căuta în zonă.
Mă amuza ideea că arăta aproape ca o farfurie cu faţa în jos. Dar curburile erau foarte line şi nu foarte bombată. Şi nu realizez dacă marginile ei erau cu muchii ascuţite. Întipărită puternic în memorie a fost apariţia a ceea ce semăna cu o ceaţă. Când a început să se formeze în jurul obiectului, m-a îngrozit tare. Nu era ca un fum, aşa cum îmi sugerau cei cărora le-am povestit pentru prima dată. Nu venea din interiorul obiectului ci pur şi simplu aerul din jurul lui se modifica în culorile verde-albăstrui, difuz. S-a format foarte repede.
Observaţia a fost făcută cu ochiul liber iar ca fenomene secundare am remarcat faptul că, imediat după dispariţia obiectului am auzit nişte trosnituri ca de arc electric, parcă ceva ar fi rupt deodată toate crengile salcâmilor din lizieră, deşi nu bătea vântul, iar crengile nu se mişcau.
Nu am mai văzut aşa ceva până atunci şi nici după aceea. Şi nu aş mai dori să mai trec prin asemenea momente deoarece am avut o puternică stare de groază si frică. Imensă frică.
Nu pot spune că nu am citit sau auzit despre astfel de evenimente; până atunci le-am tratat doar ca ficţiune, imaginaţie, ca şi civilizaţiile extraterestre. Acum însă îmi pun întrebări. Multe întrebări. Dar nu vizavi de civilizaţiile extraterestre ci de cele INTRATERESTRE (din interiorul pământului).”
Respectăm opinia domnului Doru Voloseniuc privind originea obiectului observat si precizăm că relatarea a apărut şi în revista „Lumea misterelor”, prin grija domnului Gheorghe Cohal, director executiv al Asociaţiei noastre.
Joomla templates by a4joomla